Al 9-lea raport privind coeziunea arată că politica de coeziune continuă să reducă decalajele din regiunile și statele membre ale UE
Astăzi, 27 martie, Comisia a publicat cel de-al 9-lea raport privind coeziunea, care arată că politica de coeziune își îndeplinește misiunea de a reduce disparitățile economice, sociale și teritoriale din întreaga UE.
Stimularea creșterii economice și a ocupării forței de muncă
Politica de coeziune este un motor important al dezvoltării durabile și al creșterii economice. Pe termen lung, se preconizează că fiecare euro investit prin politica de coeziune se va tripla, până în 2043, echivalentul unei rate anuale de rentabilitate de aproximativ 4 %. Datorită acestei politici, se estimează că, până în 1.3, în UE vor fi create 2027 milioane de locuri de muncă suplimentare, cu o mare parte în sectoarele legate de tranziția verde și cea digitală. Politica de coeziune asigură, de asemenea, o propagare pozitivă a dezvoltării economice în regiuni pe piața unică a UE, datorită legăturilor comerciale și de investiții.
Până la sfârșitul anului 2022, finanțarea politicii de coeziune între 2014 și 2020 a sprijinit peste 4.4 milioane de întreprinderi, a creat 370,000 de locuri de muncă în aceste întreprinderi și a constituit aproximativ 13 % din totalul investițiilor publice din UE, ajungând la 51 % pentru statele membre mai puțin dezvoltate.
2024 marchează 20 de ani de când UE a salutat noile state membre în cea mai mare rundă de extindere de până acum. În această perioadă, PIB-ul mediu pe cap de locuitor al statelor membre care au aderat de atunci a crescut de la 52 % la aproape 80 % din media UE. Decalajul față de restul UE s-a redus la jumătate. Rata șomajului în aceste state membre a scăzut de la o medie de 13 % la 4 %.
Investiții pentru punerea în aplicare a tranziției verzi pe teren
Cu un buget de 392 miliarde EUR, programele de finanțare ale politicii de coeziune pentru perioada 2021-2027 vor continua să investească în competitivitatea Europei, în tranziția verde și în cea digitală, în capitalul uman și în incluziunea socială, precum și în conectivitatea fizică și digitală, consolidând în același timp implicarea cetățenilor. În contextul deficitului persistent de forță de muncă, politica de coeziune va continua să abordeze aspecte precum șomajul în rândul tinerilor și învățarea pe tot parcursul vieții.
Peste 100 miliarde EUR sunt programate pentru a sprijini acțiunile ecologice prin proiecte axate pe infrastructura de energie din surse regenerabile, eficiența energetică, rețelele de transport durabile și inițiativele de conservare a naturii. De asemenea, politica va acorda prioritate cercetării și inovării, permițând regiunilor să dezvolte tehnologii ecologice.
Politica de coeziune a avut deja un impact semnificativ asupra realizării tranziției verzi, alocând 69 miliarde EUR între 2014 și 2020. Datorită acestor investiții, 550,000 de gospodării au beneficiat de creșterea performanței energetice a clădirilor, reducându-și astfel facturile la energie; Au fost create 6.000 de megawați de capacitate de energie din surse regenerabile (ceea ce înseamnă că nevoile anuale de energie electrică ale aproximativ 4 milioane de gospodării din UE sunt în prezent satisfăcute); au fost puse în aplicare măsuri de protecție împotriva inundațiilor pentru 17 milioane de persoane; au fost puse în aplicare măsuri de conservare a habitatelor pentru 3.4 milioane de hectare; iar 6.9 milioane de persoane au avut acces la o mai bună alimentare cu apă.
Raportul de astăzi subliniază că schimbările climatice exacerbează inegalitățile regionale, având un impact mai puternic asupra regiunilor de coastă, mediteraneene și sud-estice ale UE. În acest caz, costurile schimbărilor climatice se pot ridica la peste 1 % din PIB anual. Tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic trebuie realizată într-un mod just și echitabil, deoarece regiunile au capacități diferite de a profita de beneficiile pe care le aduce. Acesta este motivul pentru care politica de coeziune investește pentru a crea locuri de muncă și oportunități în toate regiunile și pentru a spori reziliența la schimbările climatice și a atenua riscurile.
Tranziția digitală pretutindeni
Digitalizarea va contribui la creșterea productivității, a inovării și a unui acces mai bun la servicii. Cu toate acestea, regiunile UE au o capacitate inegală de utilizare a noilor tehnologii. Politica de coeziune a investit 14 miliarde EUR între 2014 și 2020 pentru a depăși decalajul digital, atât social, cât și geografic, de exemplu, prin îmbunătățirea accesului la e-guvernare și la serviciile de e-sănătate și prin promovarea introducerii benzii largi în regiunile îndepărtate și rurale. Performanța rețelelor fixe s-a îmbunătățit în toate statele membre, iar 7.8 milioane de gospodării au beneficiat de o conexiune îmbunătățită în bandă largă.
Perioada de programare 2021-2027 investește semnificativ în digitalizare: aproximativ 40 miliarde EUR sunt alocate acestui scop, inclusiv pentru dezvoltarea competențelor digitale, a tehnologiilor digitale și a accesului la o conexiune la internet mai rapidă în toate regiunile UE.
În același timp, politica va sprijini, de asemenea, oamenii să dobândească competențele adecvate pentru a adopta schimbările aduse de tranziția verde și cea digitală, datorită sumei de 45 miliarde EUR dedicate educației și formării.
O politică de coeziune flexibilă, care să producă rezultate în perioade de criză
Politica de coeziune oferă o sursă stabilă de investiții publice în perioade de constrângeri bugetare. Politica de coeziune s-a dovedit a fi, de asemenea, un instrument flexibil de sprijinire a statelor membre și a regiunilor în perioade de criză, îndeplinindu-și obiectivele pe termen lung de a investi în măsuri structurale de stimulare a creșterii care sprijină dezvoltarea, crearea de locuri de muncă și sprijinirea regiunilor în contextul schimbărilor demografice și al tranziției verzi și digitale.
Aceasta include mobilizarea rapidă a resurselor pentru a răspunde nevoilor pe termen scurt în timpul crizei sanitare provocate de pandemia de COVID-19. Prin cele două pachete de sprijin lansate în primăvara anului 2020 (CRII și CRII +), politica de coeziune a canalizat 23 miliarde EUR pentru combaterea pandemiei, sprijinind în special achiziționarea de ventilatoare pulmonare, vaccinuri și medicamente pentru spitale, angajarea de personal medical suplimentar și furnizarea de servicii de îngrijire la domiciliu pentru grupurile vulnerabile. Întrucât criza a avut un impact major asupra IMM-urilor, finanțarea din Fondul de coeziune a oferit, de asemenea, sprijin financiar urgent pentru investiții în echipamente informatice, pentru a se asigura că acestea se pot adapta la „noua normalitate”. Datorită acestui sprijin, toate categoriile de regiuni au revenit la nivelurile PIB-ului lor din 2019 la doar doi ani după criza sanitară provocată de pandemia de COVID-19, spre deosebire de criza financiară din 2008, când a fost nevoie de mai mult de 10 ani pentru ca unele regiuni să se redreseze.
De asemenea, politica de coeziune a pus la dispoziție fonduri și mecanisme de flexibilitate pentru a ajuta regiunile să primească persoane care fug din calea războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Această finanțare a sprijinit măsuri de urgență, cum ar fi construirea de centre de primire și adăposturi și investiții în spitale mobile și în instalații sanitare. De asemenea, s-a acordat sprijin în domeniile ocupării forței de muncă, educației și incluziunii sociale, cum ar fi cursurile de limbă, asistența psihologică și accesul la servicii de îngrijire a copiilor și de asistență medicală.
Desprinderea de învățăminte pentru viitor
Deși convergența are loc, raportul subliniază că există în continuare unele provocări. Printre acestea se numără disparitățile subnaționale dintre zonele metropolitane mari și alte regiuni, precum și regiunile care se află într-o „capcană a dezvoltării” și care au rămas în urmă. Schimbările demografice au un impact și mai mare asupra acestor provocări, deoarece multe regiuni se confruntă cu o populație în vârstă de muncă în scădere, cu o populație mai tânără în creștere și cu dificultăți în păstrarea talentelor. Acest lucru demonstrează importanța sprijinirii coeziunii regionale și a investițiilor în locuri de muncă și oportunități pentru generația viitoare a Europei.
Pe baza învățămintelor desprinse din punerea în aplicare a politicii de coeziune, ținând seama, în același timp, de experiența altor instrumente, cum ar fi Mecanismul de redresare și reziliență, Comunicarea privind cel de al 9-lea raport privind coeziunea subliniază necesitatea de a reflecta asupra modalităților de îmbunătățire a conceperii politicii pentru a-și îndeplini mai bine obiectivele tratatului. Printre aspecte se numără abordarea dinamicii economice emergente și a noilor dezechilibre, adaptarea sprijinului la nevoile regionale, accelerarea punerii în aplicare, simplificarea în continuare, o mai bună orientare către performanță și corelarea cu reformele, precum și flexibilitățile integrate pentru a reacționa la evenimente neprevăzute.
O primă discuție a constatărilor celui de-al 9-lea raport privind coeziunea va avea loc în cadrul celui de-al 9-lea Forum privind coeziunea, care va avea loc în perioada 11-12 aprilie 2 024, la Bruxelles. Reprezentanții părților interesate în fața autorităților naționale, regionale și locale vor reflecta asupra modului în care politica de coeziune poate continua să garanteze că nicio regiune nu este lăsată în urmă în cadrul schimbărilor structurale în curs.
Istoricul dosarului
O dată la trei ani, Comisia publică raportul său privind coeziunea; un raport care evaluează situația actuală a coeziunii economice, sociale și teritoriale a UE, prezentând progresele înregistrate și lecțiile învățate și arătând rolul UE ca motor al dezvoltării regionale.
Raportul se bazează pe date: acesta analizează evoluția coeziunii în conformitate cu o gamă largă de indicatori, cum ar fi prosperitatea, ocuparea forței de muncă, nivelurile de educație și guvernanța.
O imagine mai clară a ceea ce s-a realizat și a ceea ce mai trebuie făcut va orienta politicile și investițiile UE pentru a ajuta regiunile să realizeze o creștere echilibrată și durabilă pe termen lung.